De ce economistii cred că România a trecut deja prin cel mai dificil moment economic al anului

Semnalele de redresare vin exact când nimeni nu se mai aștepta la ele

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României a transmis, în comunicatul de miercuri, 8 iulie, o observație care merită mai multă atenție decât a primit până acum în spațiul public. Instituția a precizat că cele mai recente date și analize indică o ușoară redresare a activității economice în trimestrul al doilea din 2026 față de trimestrul precedent, asociată cu o creștere a dinamicii anuale, în condițiile unor evoluții eterogene la nivelul componentelor cererii agregate și al sectoarelor majore. Cred că această nuanță tehnică, formulată cu prudența specifică unei bănci centrale, ar putea marca de fapt un punct de inflexiune important pentru economia românească, după un prim trimestru marcat de o contracție de 1,2% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent.(Ziarul Financiar)

Președintele CFA România, Adrian Codirlașu, a exprimat o poziție mai rezervată, afirmând că șansele de recuperare a scăderii economice până la finalul anului sunt reduse și că scenariul de bază rămâne cel al unei recesiuni, fie ea și una ușoară. Din punctul meu de vedere, acest tip de precauție este de înțeles din partea unui analist financiar, dar cred că subestimează efectul cumulat al câtorva factori care converg exact în această perioadă a anului, factori care nu erau la fel de vizibili atunci când majoritatea instituțiilor internaționale și au publicat prognozele pesimiste pentru România. Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, BERD, Comisia Europeană și OCDE au revizuit aproape simultan în scădere estimările de creștere pentru România în lunile aprilie, mai și iunie, dar aceste prognoze au fost construite pe baza datelor disponibile la momentul respectiv, înainte ca efectele pozitive ale câteva decizii recente să devină vizibile în cifrele economice.

Elementul pe care îl consider esențial în acest context este declarația explicită a BNR conform căreia, începând din trimestrul al treilea, va fi vizibilă o reducere semnificativă a inflației, pe măsură ce se disipează efectele liberalizării prețurilor la energie și ale majorării TVA din anul trecut. Inflația a fost de 10,9% în luna mai, cu o scădere ușoară anticipată pentru iunie, dar reducerea reală și consistentă este așteptată abia din iulie. Combinată cu majorarea salariului minim pe economie cu 6,8%, aplicată de la 1 iulie, această corecție inflaționistă ar trebui să aducă pentru prima dată de la începutul crizei o ameliorare reală a puterii de cumpărare a populației. Cred că acest detaliu este subestimat în analizele publice curente, pentru că veniturile reale ale consumatorilor au scăzut cu mai mult de 5% în ultimele luni, exact fenomenul care a alimentat scăderea consumului și, implicit, contracția economică generală.

De ce consider că fondul recesiunii a fost deja atins

Opinia mea este că trimestrul întâi din 2026 va rămâne, retrospectiv, punctul cel mai jos al acestui ciclu economic dificil, nu neapărat pentru că problemele structurale ale economiei românești s ar fi rezolvat, ci pentru că cei doi factori negativi principali, inflația ridicată și stagnarea veniturilor reale, se ameliorează simultan chiar în perioada actuală. Un economist citat recent a menționat explicit că, dacă trimestrele al doilea și al treilea din 2026 vor înregistra un plus economic față de perioada similară a anului trecut, este posibil ca la nivelul întregului an economia românească să rămână totuși într o zonă pozitivă, undeva în jurul valorii de zero virgulă ceva la sută, un rezultat care ar constitui, în opinia sa, o realizare notabilă având în vedere amploarea ajustării bugetare prin care trece în prezent România.

Cred că această perspectivă este mult mai realistă decât scenariile catastrofiste care au circulat în spațiul public în ultimele luni, mai ales pentru că se bazează pe mecanisme economice concrete, nu pe simple speranțe. Reducerea inflației nu este un fenomen speculativ, ci rezultatul direct al dispariției graduale a efectului de bază statistic generat de șocurile fiscale din 2025, un proces matematic previzibil care nu depinde de variabile politice incerte. În același timp, majorarea salariului minim, combinată cu o inflație în scădere, produce automat o creștere a puterii de cumpărare reale, indiferent de contextul politic sau de eventualele turbulențe legate de evaluările agențiilor de rating.

Un aspect care mi se pare adesea ignorat în dezbaterea publică este contribuția surprinzătoare a cheltuielilor administrației publice la susținerea creșterii economice în primul trimestru, o evoluție considerată chiar de analiști drept surprinzătoare în contextul reducerii deficitului bugetar față de anul trecut. Cu alte cuvinte, guvernul a reușit, cel puțin până acum, să reducă deficitul fără a sacrifica complet investițiile publice, un echilibru dificil de atins și care contrazice parțial narativa conform căreia austeritatea fiscală ar afecta automat și în mod ireversibil activitatea economică generală. Investițiile, în ansamblu, au avut de asemenea o contribuție pozitivă la formarea PIB ului, chiar dacă mai redusă decât se estimase inițial, ceea ce arată că sectorul privat nu a intrat într o stagnare completă, ci doar într o etapă de precauție crescută.

Riscurile care ar putea contrazice acest optimism moderat

Nu cred că este corect să ignor riscurile reale care ar putea invalida acest scenariu optimist, iar cel mai important dintre acestea rămâne dependența economiei românești de absorbția fondurilor europene, considerate de mulți analiști drept singurul motor real de creștere disponibil în acest moment, atât pentru anul curent, cât și pentru cel următor. Dacă România nu reușește să atragă sumele deja prevăzute în buget sau nu își respectă angajamentele de reformă asumate față de Comisia Europeană, riscul nu se limitează la o simplă întârziere administrativă, ci se poate extinde până la presiuni suplimentare asupra ratingului de țară, un aspect menționat explicit de analiștii financiari citați în presa economică.(Romania Actualitati)

Un alt factor de risc pe care nu îl pot ignora este evaluarea programată a agenției Fitch pentru finalul lunii iulie, un moment care ar putea reintroduce volatilitate în piețele financiare locale, indiferent de traiectoria pozitivă a indicatorilor economici interni. De asemenea, contextul politic intern, marcat în ultimele luni de o perioadă în care România a rămas fără un guvern cu puteri depline, rămâne o variabilă greu de anticipat, care ar putea afecta atât ritmul de implementare a reformelor structurale, cât și percepția investitorilor străini asupra stabilității pe termen lung a economiei românești.

Cred, totuși, că optimismul moderat exprimat recent de Banca Națională, coroborat cu mecanismele economice concrete deja în mișcare, precum reducerea inflației și majorarea salariului minim, oferă motive suficiente pentru a privi cu mai multă încredere partea a doua a acestui an. Nu este vorba despre o revenire spectaculoasă sau despre o soluție miraculoasă pentru problemele structurale ale economiei românești, ci despre un proces gradual de ameliorare, susținut de factori tehnici previzibili, care ar putea transforma trimestrul întâi din 2026 în punctul de minim al acestui ciclu economic dificil, nu în începutul unei spirale descendente prelungite, așa cum sugerează unele dintre cele mai pesimiste prognoze publicate în lunile precedente de instituțiile financiare internaționale.